Demențele

A uita este marele secret al firilor tari si creatoare, a uita asemeni naturii care nu-si cunoaste trecutul, care reancepe neancetat tainele zamislirilor ei neobosite… – Honore de Balzac

Cred ca, in buna parte, Balzac avea dreptate, dar ce facem daca uitarea a depasit pragul de mecanism de aparare ?

Dementele au depasit cu certitudine acest prag. Si a crescut si numarul de persoane cu aceste afectiuni datorita imbatranirii populatiei, pe fondul cresterii sperantei de viata. 

Dementele pot avea multe cauze. Cele mai frecvente sunt reprezentate de boala Alzheimer si accidentele vasculare cerebrale.

Ceea ce este comun la toate tipurile de dementa este declinul fuctiilor cognitive : memoria, atentia, functiile executive, invatarea, limbajul, cognitia sociala.

In boala Alzheimer acest declin este lent progresiv si , din pacate, ireversibil. Tratamentele reusesc doar sa tina mai mult pe loc progresia bolii si sa controleze tulburarile de comportament agitatia si insomnia. Boala debuteaza subtil prin scaderea discreta a performantelor cognitive, de cele mai multe ori neobservata sau acceptata de catre pacient si anturaj. La noi in tara pacientii cu dementa sunt adusi , din pacate, tarziu pentru o evaluare si diagnosticare, atunci cand nu se poate face prea mult pentru acestia. Boala progreseaza, pacientii ajung sa fie dependenti de anturaj deoarece se pot pierde, nu mai recunosc persoane cunoscute, casa, locul unde se afla. Se pot agita in situatii in care nu fac fata, sunt complet dezorientati. Familiile sunt coplesite de evolutia ireversibila si de faptul ca pacientii necesita supraveghere permanenta. De multe ori pacientii sunt dusi in camine unde pot primi o asistenta adecvata bolii lor.

In dementele vasculare declinul este brusc instalat fiind declansat de evenimentele vasculare. Pacientul va cobori cognitiv treapta cu treapta odata cu fiecare accident vascular.

Tratamentele in boala Alzheimer sunt reprezentate de medicatii care cresc performantele cognitive prin cresterea acetilcolinei la nivel neuronal sau prin actiune asupra receptorilor glutamatergici. Aceste medicamente vor intarzia evolutia bolii si vor ameliora tulburarile de comportament sau inversarea ritmului somn-veghe. Durata medie de supravietuire din momentul diagnosticarii este de aproximativ opt ani. Cu cat se instituie tratamentul mai rapid, in fazele timpurii ale bolii, cu atat prognosticul este mai bun.

Cred ca este important sa tratam cat mai corect si precoce aceasta boala si sa reusim sa imbunatatim confortul si calitatea vietii pacientilor cu dementa, dar si a familiilor acestora. Daca aveti pe cineva la care suspectati o dementa nu ezitati sa-i sugerati o evaluare psihiatrica si psihologica. Poate fi sansa sa inceapa la timp un tratament adecvat.

Inchei aceasta succinta prezentare a unei categorii de boli importante cu speranta ca viitorul va gasi noi tratamente mai eficiente chiar pentru stadiile avansate. 

Sa nu-i uitam pe cei care uita !

Cu consideratie si sprijin,

Dr Marinescu Gabriel Cristian