Schizofrenia este o afectiune psihica importanta. Ultimii ani au adus progrese considerabile in tratarea si evolutia bolii. Putem spune ca opinia generala (inclusiv a medicilor de alte specialitate) ca schizofrenia este o afectiune grava, profund invalidanta, ireversibila a fost infirmata de evolutia tratamentelor din ultimii ani, de cercetarea medicala, de studiile clinice de ultima ora. In prezent schizofrenia este o afectiune psihica ce poate fi tratata cu ameliorare spectaculoasa. Astfel s-a ajuns astazi ca o parte dintre pacientii cu schizofrenie sa fie complet integrati in societate, sa poata lucra , sa fie asimptomatici. Singura deosebire intre acestia si persoanele sanatoase este faptul ca iau zilnic o pastila sau doua , sau fac o injectie lunara.
Schizofrenia poate prezenta simptome variabile cum ar fi : halucinatiile (de obice auditive-voci), idei delirante (idei care contravin realitatii, dar sustinute cu fermitate si impenetrabile la contraargumente – cele mai frecvente fiind cele de persecutie), agitatia psihomotorie, vorbire si comportament dezorganizate, comportament bizar, retragere sociala, lipsa de reactivitate emotionala, ingrijire personala precara, afectarea functionalitatii sociale, ocupationale si profesionale. Siptomatologia nu este prezenta in totalitate la un pacient. Medicul psihiatru pune diagnosticul dupa criterii specifice, fiind necesare doar o parte din simptomatologia de mai sus pentru a se stabili diagnosticul. Pe cat de grave par siptomele, pe atat de spectaculos este raspunsul la un tratament corect ales. Boala evolueaza in episoade departite de perioade cu sau fara simptome.In episoadele de boala pacientii nu constientizeaza faptul ca sunt bolnavi, iar intre episoade gradul de constientizare al bolii este variabil.
Schizofrenia apare prin modificarea nivelului unor mediatori cerebrali (substante care asigura comunicarea dintre neuroni). Dopamina este cel mai important mediator implicat in mecanismul schizofreniei. Activitatea dopaminergica este crescuta in anumite zone ale creierului si scazuta in alte zone. Medicatia din trecut reusea sa regleze doar pe jumatate activitatea dopaminergica , fiind utila doar pentru ameliorarea halucinatiilor, ideilor delirante si agitatiei psihomotorii (prin scaderea activitatii dopaminei).Medicatia moderna, prin mecanisme inteligente si performante reuseste sa regleze mult mai fin activitatea dopaminergica (scazand-o acolo unde este prea crescuta si crescand-o acolo unde este scazuta). Se ajunge astfel la ameliorarea pana la disparitie a tuturor simptomelor din schizofrenie. Psihiatrul va regla permanent dozele si tipul de medicatie in functie de tipul de simptome predominante si de specificul fiecarui pacient. Tratamentul in schizofrenie este complex si necesita experienta cu astfel de cazuri . Astazi discutam despre recuperare in schizofrenie si despre pcienti care vor si pot sa lucreze, sa aiba familii, prieteni, practic o viata cat mai apropiata de normal.
Pentru a atinge astfel de obiective, practic imposibile in trecut, pacientii si familiile lor trebuie sa accepte diagnosticul si tratamentul. La un prim episod de boala se instituie tratament complex initial si simplificat dupa ce pacientul iese din epsod. Din pacate marea majoritate a pacientilor, uneori si cu acordul familiilor acestora, din dorinta de a nega existenta bolii si simtindu-se bine in urma tratamentului, vor intrerupe tratamentul si vor face un nou episod de boala de obicei in urmatorele luni. Este bine sa se cunoasca faptul ca un nou episod de boala are un impact negativ asupra functiei creierului asa cum are un infarct asupra functiei cardiace. Un nou episod de boala inseamna deteriorare neuronala, raspuns mai prost la tratament, simptomatologie rezidula si pierderi majore in planul funtionalitatii. Multi pacienti isi vor pierde serviciul, familia, independenta financiara. De aceea continuarea tratamentului, ideal pe termen nedefinit previne aceste fenomene cu impact negativ in viata pacientului. Continuarea tratamentului are un rol protectiv asupra creierului prevenind atrofia corticala care este accentuata la pacientii netratati sau care il vor intrerupe.Am tratat multi pacienti cu schizfrenie si m-am bucurat alaturi de ei si familiile lor de fiecare progres relizat si de mentinerea functionalitatii. Am recomandat continuarea tratamentelor la doze minime eficiente, cat mai simple si bine tolerate de catre pacienti.
In prezent exista medicatie orala si injectabila de tip long-acting. Am constatat ca medicate long-acting poate sa fie o sansa pentru pacient oferind avantajul administrarii o data pe luna si ferindu-l pe acesta de grija administrarii zilnice sau de riscul de a uita sa ia medicatia. Medicatia injectabila long-acting are mai putine efecte adverse decat cea cu administrare orala deoarece are un profil farmacocinetic favorabil, fara varfuri inalte ce concentratie plasmatica. Cred ca acest tip de medicatie reprezinta viitorul in tratament . Cu ajutorul unor astfel de strategii terapeutice am atins obiectivele cele mai importante in tratament: pacientul poate sa isi continue studiile sau profesia, poate sa aiba o familie, poate sa aiba o viata sociala. In aceste cazuri nimeni nu isi mai pune problema ca este vorba de un pacient, recuperarea fiind completa. Singura diferenta este ca acest pacient va continua tratamentul pentru a pastra remisiunea si starea de bine. Orice intrerupere va duce evolutia in zona nisipurilor miscatoare si in final la un nou episod de boala, din pacate cu pierderi ireversibile.
Inchei aceasta succinta descriere a schizofreniei cu speranta ca am adus cateva informatii utile pacientilor si familiilor acestora.
Cu consideratie,
Dr Marinescu Gabriel Cristian