Tulburări anxioase

Dacă creierul ar fi suficient de simplu ca să-l înţelegem, am fi atât de simpli, încât nu l-am înţelege. (Emerson M. Pugh)
Tulburarile anxioase sunt afectiuni psihiatrice relativ frecvente in populatia generala.
Elementul central al simptomatologiei il reprezinta teama exagerata.
Pot imbraca mai multe forme: tulburarea de panica, agorafobia, fobiile sociale, fobiile specifice, tulburarea anxioasa generalizata, tulburarile obsesiv compulsive.

Tulburarea de panica este caracterizata prin atacuri de panica repetate si neasteptate. Atacurile de panica presupun o teama puternica insotita de urmatoarele simptome (dar nu toate in acelasi timp ): palpitatii, transpiratie, tremuraturi, senzatie de sufocare, senzatie de soc sau moarte iminenta, dureri de piept sau discomfort, greata sau discomfort abdominal, ameteli, sentimentul de derealizare sau depersonalizare, frica de pierdere a controlului corporal sau mental, frica de moarte, frisoane sau senzatie de caldura in corp, furnicaturi. Tulburarea de panica poate fi sau nu insotita de agorafobie (descrisa putin mai jos). Atacul de panica duce de obicei la solicitarea unui control medical de urgenta care are doua roluri : excluderea unor afectiuni grave medicale si linistirea pacientului prin sentimentul de securitate pe care il da prezenta personalului medical. Este momentul in care se pune diagnosticul si medicul din serviciul de urgenta directioneaza corect pacientul catre consultul psihiatric. Dupa un prim atac de panica pacientul ramane cu teama de a nu avea noi atacuri de panica. Pot aparea comportamente de evitare a locurilor care pentru pacient pot parea nesigure in cazul repetarii unui nou atac de panica. Consultul psihiatric urmat de tratament si interventia psihologica vor fi decisive pentru tratarea si disparitia unei simptomatologii atat de deranjante si de invalidante.

Agorafobia este frica de locuri in care, in cazul unui atac de panica, iesirea sau ajutorul ar putea fi dificile sau imposibile. Apare evitarea locurilor de acest fel, cum ar fi: statul la coada, magazine, supermarketuri, poduri, tunele, transportul cu autobuzul, avionul, trenul, salile de teatru, multimi, camere mici, inchise. Consultul psihiatric urmat de tratament si interventia psihologica vor fi si in aceste cazuri decisive pentru tratarea si disparitia unei simptomatologii atat de deranjante si de invalidante.

Fobia sociala este frica de situatiile sociale sau de performanta in care persoana are o ingrijorare legata de o posibila evaluare negativa facuta de cei din jur, cum ar fi: vorbitul in public, mancatul, condusul, sau scrisul in public, initierea si mentinerea unei conversatii. Se poate ajunge la frica de a nu fi umilit. As recomanda un film pe care mi-l amintesc din copilarie ” Sunt timid dar ma tratez ” cu Pierre Richard. Acest film evidentiaza un personaj care are fobie sociala. Toate aceste simptome duc la un comportament de evitare a situatiilor care implica socializare sau performanta sau acceptarea acestora cu teama si discomfort intens. Tratamentul psihiatric si interventia psihologica pot ajuta la ameliorarea fobiei sociale.

Fobiile specifice sunt frici exagerate datorate prezentei sau anticiparii unui stimul sau situatii specifice, cum ar putea fi : zborul, apa, spatii inchise, inaltime, furtuna, animale, injectii, obiecte ascutite. Expunerea la stimul sau situatie genereaza o frica exagerata. Pacientul realizeaza ca frica este excesiva. Apar comportamente de evitare a stimulului sau situatiei ce genereaza aceasta frica. Interventia psihiatrica si psihologica sunt deciside si pot ameliora mult aceasta forma de anxietate.

Tulburarea obsesiv-compulsiva este o alta forma de tulburare enxioasa ce se caracterizeaza prin obsesii si compulsii. Obsesiile pot fi ganduri, pulsiuni sau imagini repetitive, persistente, intruzive si inadecvate. Pot fi obsesii de contaminare, dubiu asupra unei actiuni generand verificari , ordine generand discomfort daca nu este atinsa aceasta, pulsiuni deranjante cum ar fi aceea de a strange de gat pe cineva sau imagini cu continut sexual. Persoana realizeaza caracterul patologic al acestora si traieste o teama si sentimente extrem de neplacute cand obsesiile apar. Compulsiile sunt comportamente sau acte mintale repetitive care au ca scop prevenirea, inlaturarea sau reducerea anxietatii generate de obsesii. Compulsiile pot sa consume foarte mult timp uneori transformandu-se in ritualuri. Exista jucatori de tenis care nu calca pe tusa terenului de tenis sau au un adevarat ritual de miscari inainte de a servi. Iata cateva exemple de compulsii : spalarea permanenta pe maini, ordonarea permanenta a obiectelor, verificarea excesiva – cum ar fi intoarcerea de multe ori pentru a verifica robineti , incuietori, intrerupatoare, numararea, repetarea anumitor cuvinte-uneori cu continut neplacut, rugaciune inadecvata si excesiva. Recomand un film exceptional cu Jack Nicholson „Mai bine nu se poate ” in care tulburarea obsesiv-compulsiva este surprinsa intr-un mod magistral. Obsesiile provoaca o stare extrem de neplacuta, sunt consumatoare de timp (minim o ora pe zi), si pot afecta functionalitatea sociala si ocupationala zilnica. Sunt necesare interventia psihiatrica cu tratamente specifice si consilierea psihologica.

Tulburarea anxioasa generalizata reprezinta teama si ingrijorarea in legatura cu evenimente sau activitati care se vor petrece. Este prezenta in fiecare zi pentru cel putin 6 luni. Starea de ingrijorare este greu controlabila si se asociaza cu cel putin trei dintre urmatoarele : neliniste, oboseala rapida, dificultati de concentrare, iritabilitate, tensiune musculara, tulburari de somn. Apare o afectare a funtionalitatii sociale si ocupationale. Tratamentele psihiatrice si interventia psihologica pot amelora aceste afectiuni.

Tulburarile anxioase se datoreaza modificarii unor mediatori cerebrali (substante care asigura comunicarea intre neuroni). Serotonina este cel mai important neuromediator implicat. Nivelul acesteia scade in aceste afectiuni. Medicamentele folosite in tratarea anxietatilor regleaza nivelul neuromediatorilor ducand la disparitia simptomatologiei dupa aproximativ 2-3 saptamani de tratament.

Tratamentele folosite in tulburarile anxioase sunt extrem de performante . Ele au evoluat atat in ceea ce priveste eficacitatea cat si tolerabilitatea. Medicul psihiatru va alege pentru dumneavoastra cel mai potrivit tratament. Acesta va tine cont de afectiunile concomitente si de specificul activitatii fiecarui pacient. Principiul alegerii dozei este utilizarea dozei minime eficiente. Dupa initierea tramentului urmeaza o perioada de aproximativ 2-3 saptamani pana cand anxioliticul intra in actiune si incep sa se vada efectele. De obicei la o luna pacientul este mult ameliorat. In prima luna de tratament pacientul poate sa aiba momente neplacute in care anxietatea sa produca senzatii neplacute pe care pacientul le poate asocia in mod gresit tratamntul. Tin sa subliniez ca medicul psihiatru cunoaste foarte bine posibilele efecte adverse si ca starile proaste din prima luna se datoreaza in general faptului ca tratamentul inca nu stapaneste anxietatea si pacientul trebuie sa mai astepte pana la instalarea efectului si sa continue tratamentul. Efectele adverse apar rar, de obicei in prima saptamana de tratament, dupa care dispar. Intotdeauna beneficiul tratamentului va depasi discomfortul efectelor adverse pasagere. Medicatia antidepresiva si anxiolitica actuala are putine efecte adverse probabile. Chiar daca veti gasi in prospecte 2-3 indicatii ale tratamentului si 20-30 de efecte adverse sa tineti cont de faptul ca acestea sunt rarisime. Legislatia internationala obliga producatorul sa treaca un efect advers in prospect chiar daca acesta are probabilitatea de unul la un milion de cazuri. Pacientii cu un grad ridicat de anxietate pot citi cu teama prospectele si sa isi atribuie toate efectele adverse despre care au citit (eventul si in plus) fapt imposibil din punct de vedere medical dar posibil din punct de vedere psihiatric deoarece ele au fost generate de anxietate.
Este foarte important sa fie continuat tratamentul anxiolitic conform planului terapeutic stabilit cu medicul psihiatru. Chiar daca la o luna va veti simti mult mai bine, este important sa veniti la controale si sa continuati tratamentul cat este necesar (de obicei sase luni-un an). Foarte multi pacienti intrerup tratamentul dupa 2-3 luni deoarece se simt bine, dar vor face o recadere dupa intrerupere, de obicei cam la o luna. Din pacate aceasta recadere va raspunde mai greu la acelasi tratament.
Intreruperea tratamentului anxiolitic va fi facuta treptat, numai sub sfatul medicului psihiatru.
Psihoterapia poate fi asociata strategiilor terapeutice si imbunatateste semnificativ evolutia.
Inchei aceasta succinta prezentare a tulburarilor anxioase in speranta ca pacientii vor gasi informatii utile si clarificatoare. In cazul in care doriti informatii suplimentare le puteti solicita sau va puteti programa la un consult de specialitate.
Cu consideratie,
Dr Marinescu Gabriel Cristian